Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUMEA EXTERIOARA
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru LUMEA EXTERIOARA.
PERCÉPȚIE , percepții , s . f . 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor , ca un întreg unitar ; imagine rezultară în urma acestei reflectări ; p . ext . facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare ; înțelegere , cunoaștere . 2. ( În trecut ) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale ; clădire , birou în care își avea sediul această
AUTÍSM s . n . Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare . [ Pr . : a -
EXPERIÉNȚĂ , experiențe , s . f . 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social - istorice , al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară . 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică , prin cercetarea fenomenelor din realitatea
INACTIVÍSM s . n . ( Rar ) Accentuare a atitudinii inactive ; mod de viață care evită contactul cu lumea
INTROVERSIÚNE s . f . ( Psih . ) Orientare a conștiinței către propriul eu ; tendința de a se închide în sine , neglijând lumea exterioară . [ Pr . : - si -
SCEPTICÍSM s . n . 1 Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau , în general , a oricărei cunoștințe certe , punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia . 2 Atitudine de neîncredere , de îndoială față de cineva sau de
SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru
... SOLIPSÍSM s . n . Concepție , doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul , conștiința individuală , întreaga lume
SUBIECTIVÍSM s . n . 1. Orientare , tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare , reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta . 2. ( Rar ) Subiectivitate . - Subiectiv + suf . - ism ( după fr .